Noi minuni ale Părintelui Ilie Lăcătuşu

Mergând la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu, l-am cu­noscut pe Marius, un tânăr de treizeci şi trei de ani din Bu­cureşti. Marius suferea de meningită de la trei ani şi a stat nouă luni în comă. Pe 24 iulie 2000 a întâlnit o per­soa­­nă în vârstă care, cunoscându-i problema, i-a spus: „Ce te tot duci la doctor? Du-te în cimitirul Adormirea Maicii Dom­nului, la părintele Lăcătuşu, roagă-l să te facă bine şi ai să vezi că te faci bine”. Rugându-se la mormântul pă­rin­te­lui, în 2008, lui Marius i-au dispărut treptat durerile de cap, nu mai ameţea, ba chiar o altă problemă de-a lui şi-a gă­sit rezolvarea: şi-a găsit un serviciu. În 2005 a avut pri­me­le crize de epilepsie. La mormântul părintelui, cre­din­cio­şii adunaţi la un loc de iubirea pe care i-o poartă Sfân­tu­lui Ilie Lăcătuşu i-au oferit remedii în lupta lui cu epi­lep­sia.

L-am întrebat pe Marius dacă mai ştie şi alte cazuri de vindecare petrecute la mormântul părintelui Ilie. Mi-a spus că a văzut o familie care a venit cu cineva care nu pu­tea să meargă, motiv pentru care persoana în cauză fusese a­dusă într-o pătură. După trei săptămâni, omul s-a întors la mormântul părintelui pe propriile picioare.

***

Doamna Valerica mi-a mărturisit că fata ei s-a îm­bol­năvit de cancer uterin. După operaţie, doctorul i-a spus că Nina va mai trăi şase luni, nu garantează mai mult. Tan­ti Valerica şi-a propus să meargă şi să se roage la pă­rin­tele unsprezece zile încontinuu. Pe ploaie sau pe vreme fru­moasă, mama a îndeplinit acest canon, pe care singură şi l-a asumat, ca fiica ei să se facă sănătoasă. Pă­rin­­tele a mij­locit la Domnul şi Nina s-a însănătoşit. Au trecut zece ani de atunci, iar Nina a plecat să lucreze într-un azil de bă­­trâni din Spania.

***

O parte din credincioşii care vin la părintele Ilie a­duc haine şi cer să fie atinse de moaştele sfântului. Cine­va mi-a mărturisit că au fost situaţii în care oameni care in­tra­seră în comă au redevenit conştienţi după ce au intrat în contact cu aceste haine.

***

Părintele Emanuel Ganciu mi-a spus că acum vreo trei ani, ducându-se cu un grup de credincioşi la mor­mân­tul părintelui Ilie Lăcătuşu, în cimitirul Ador­mi­rea Maicii Dom­nului, a văzut vis-à-vis un tânăr în vârstă de douăzeci şi unu - douăzeci şi doi de ani care arăta ca un om sărac şi s-a gândit să îi dea ceva de pomană. Tâ­nărul a refuzat po­li­ticos, spunându-i că nu este cerşetor şi că el vine la pă­rin­tele Ilie „la tratament”. „Cum adică la tra­ta­ment?” - l-a în­trebat părintele Ganciu. Tânărul se năs­cuse mut, iar du­pă ce fusese adus la mormântul părintelui Lăcătuşu a în­ce­put să vorbească. Venea regulat şi după fiecare drum la pă­rintele vorbea din ce în ce mai bine.

***

Cineva mi-a trimis e-mail-ul următor: „Numele meu es­te G.F., am douăzeci şi nouă de ani şi am avut ocazia, prin mila lui Dumnezeu, să-l «cunosc» pe părintele Ilie Lă­cătuşu în urmă cu trei ani. Eram foarte supărat din ca­u­za problemelor de sănătate cu care s-a născut primul meu co­pil, care în acea perioadă avea aproximativ şase luni. Am aflat despre moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu de la pă­rin­tele meu duhovnic şi am zis că nu ar strica deloc să ajung şi eu la moaştele sfântului.

După o primă încercare, nu a venit nimeni să des­chidă uşa cămăruţei din cimitirul Giuleşti în care se afla sfântul, am mai încercat. Şi m-a binecuvântat Dum­ne­zeu cu trei «întâlniri» cu părintele Lăcătuşu.

Deja de la prima întâlnire s-au întâmplat minuni. Pri­­ma, una care m-a mirat foarte mult, a fost lipsa fricii de a fi alături de nişte oseminte. De mic copil sunt foarte spe­ri­­os şi am senzaţii total neplăcute când văd trupuri ne­în­su­­fleţite. De data aceasta însă, nu s-a întâmplat nimic a­se­mă­­nător. Din contră. Am intrat şi i-am sărutat mâna pă­rin­­telui fără nicio frică, ci chiar cu o mare dorinţă şi a­trac­ţie.

În momentul în care i-am sărutat mâna, am simţit că a mişcat-o, apoi că s-a uitat la mine, părându-mi-se viu. N-am dat mare atenţie acestor lucruri până când şi ce­lor­lalţi cu care am fost li s-au părut că percep aceleaşi miş­cări. Apoi, şi la celelalte vizite mi s-a părut că sfântul s-a miş­­cat. Dar faptul cel mai important, din vizitele pe care le-am făcut la mormântul părintelui Lăcătuşu, a fost că, în tim­pul acelor vizite, la mormântul din cimitirul Giuleşti, ni s-a întâmplat o minune. Băiatul meu, pe care l-am şi luat o dată la moaştele sfântului, s-a vindecat de sindromul Dua­ne. Acest sindrom, care nu se poate vin­deca medical (e vorba de lipsa nervului care face legătura de la ochi la cre­ier) A DISPĂRUT TOTAL!!! O fi întâmplare? Eu zic că nu şi că pe mulţi o să-i mai ajute sfântul. Doar să i se cea­ră. Doamne ajută!”.

***

Doamna Rada Haritina din Zurbaua, Dragomireşti-Va­le, a aflat de părintele Ilie Lăcătuşu de la un adolescent de cincisprezece-şaisprezece ani, din biserică, orfan de ma­mă şi al cărui tată pierduse casa în care locuiau. Puştiul ră­măsese pe drumuri, fără niciun ajutor. Ducându-se la pă­rintele Ilie, pe drum a început să vorbească în gând cu el: „Părinte, ajută-mă să îmi găsesc o casă unde să stau, pen­­tru că altfel va trebui să dorm la mormântul tău”. A a­juns la cimitir şi s-a aşezat la rând, aşteptând să intre la pă­rintele. Doamna Maria, fiica părintelui Ilie, a ieşit şi i-a în­­trebat pe credincioşi cine este Marius. Tânărul a tăcut, gândindu-se că nu este vorba de el. Dar când doamna Ma­ria a ieşit a doua oară şi a întrebat: „Cine este Marius Vio­rel?”, atunci a ieşit din rând şi a intrat la părintele. Doam­­na Maria i-a zis: „Vino aici, că te-a chemat tatăl meu”. Ma­rius a plecat de la cimitir şi pe drum a găsit o sumă mare de bani, cu care a putut să-şi închirieze o cameră. Doamna Ra­da are şi ea propria istorie a legăturii sufleteşti cu pă­rin­­tele Lăcătuşu. Fiind mamă a patru copii, într-o bună zi s-a trezit că este pe cale să îşi piardă casa printr-un proces pen­­tru neplată la întreţinere. S-a dus la Sfântul Ilie Lă­că­tuşu să îl roage ca fiica ei cea mare să îşi găsească un ser­vi­ciu care să le permită să achite datoria faţă de stat şi să îşi poată plăti în continuare întreţinerea. A cincea zi de când mama a început să meargă pentru problema ei la pă­rin­tele, Alina, fiica cea mare, şi-a găsit de lucru la o fir­mă i­mobiliară şi problema lor şi-a găsit rezol­varea prin a­ju­to­rul primit de la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Dacă o întrebi pe doam­na Haritina care sunt condiţiile pe care trebuie să le în­deplineşti pentru ca sfântul să te ajute, îţi răspunde ne­gre­şit: „Treaba e bazată pe perseverenţă şi fidelitate”.

***

Le recomand tuturor să meargă să se închine la moaş­tele acestui nou sfânt care a strălucit pe pământul ro­mâ­nesc. Cei ce vor să se închine la moaştele părintelui Ilie Lă­cătuşu se pot duce în cimitirul Adormirea Maicii Dom­nu­lui, pe Calea Giuleşti, joia, sâmbăta, duminica şi în zi­le­le de praznic, când, în jurul orei 15:00, cineva din familia pă­rintelui vine şi deschide cavoul. Acolo ajunge tramvaiul 11, care are staţie sub podul Grant.

Trebuie să precizez şi faptul că mulţi credincioşi au mers să se închine şi în zile în care cavoul a fost închis, dar ei s-au închinat cu evlavie şi au simţit ajutorul sfântului. Iar apoi au revenit acolo cu şi mai multă evlavie...

(Ciprian Voicilă)